Incendierea vehiculelor funcționează destul de diferit în funcție de tipul motorului, dacă vorbim despre motoare clasice cu combustie internă sau despre vehicule electrice moderne. În cazul mașinilor cu benzină, majoritatea incendiilor încep în sistemul de alimentare, deoarece benzina și motorina sunt practic substanțe inflamabile. Vehiculele electrice povestesc însă o altă poveste. Problema reală provine din bateriile de tip lithium-ion aflate sub capot. Atunci când apare o problemă la sistemul de alimentare al unei mașini cu motor pe benzină sau motorină, flăcările se pot răspândi rapid din cauza caracterului volatil al produselor petroliere. Pentru proprietarii de vehicule electrice, principalul motiv de îngrijorare nu este carburantul, ci ceea ce se întâmplă atunci când bateriile se defectează. Un aspect important în acest caz este fenomenul de tip 'runaway thermal'. Acesta apare atunci când bateria devine prea fierbinte și începe să ardă de la sine, uneori chiar și după ce problema inițială pare rezolvată.
A avut loc o creștere vizibilă a incendiilor legate de vehicule electrice în ultima vreme, ceea ce a determinat grupurile de siguranță la incendii să devină îngrijorate. Iată ce a descoperit recent Biroul Național American pentru Siguranța Transporturilor: mașinile obișnuite, cu motor pe benzină, tind să se aprindă de aproximativ 1.530 de ori la 100.000 de mașini aflate pe drumuri, în timp ce vehiculele electrice (EV) se aprind doar de circa 25 de ori în aceeași cantitate. Dar există un inconvenient - atunci când vehiculele electrice se aprind, este mult mai dificil de gestionat, din cauza intensității și duratei mari a incendiilor cauzate de bateriile cu litiu-ion. Pompierii întâmpină provocări reale în astfel de situații. Efectul de tip fuga termică înseamnă că aceste incendii pot arde timp de mai multe ore consecutive, iar cel mai rău lucru este că pot reapărea chiar și după ce toată lumea crede că au fost complet stinse. Asta face ca gestionarea incendiilor de vehicule electrice să fie complet diferită față de cele ale mașinilor clasice.
Incendierea bateriilor de tip lithium-ion implică pericole care depășesc cu mult simpla aprindere. Atunci când aceste baterii se supraîncălzesc, intră într-un fenomen numit rulare termică, care eliberează o varietate de gaze periculoase. Iar din cauza complexității electronicii și a chimicalelor din interior, stingerea acestor incendii nu este ceva cu care echipamentul standard de pompieri se poate descurca eficient. Ia ca exemplu cazul de la Audi Indianapolis, unde un Audi E-tron GT a luat foc – pompierii au avut o luptă dificilă în a-l controla. Asemenea situații evidențiază cât de nepregătiți sunt mulți dintre cei care răspund la urgențe în cazul incendiilor de vehicule electrice, care au un comportament complet diferit față de incendiile clasice, alimentate cu benzină.
Vechilele metode tradiționale de stingere a incendiilor nu mai sunt eficiente în cazul incendiilor de vehicule din zilele noastre, mai ales atunci când sunt implicate vehicule electrice. Apa, CO2 și spuma tradițională de stingere sunt foarte eficiente împotriva incendiilor de mașini cu motor pe benzină, dar nu funcționează împotriva flăcărilor provenite de la baterii de tip lithium-ion. Ce face aceste incendii de baterii atât de dificile? Compoziția chimică din interior creează probleme pe care spumele obișnuite nu le pot gestiona. Majoritatea spumelor clasice nu reușesc să pătrundă în blocurile de baterii și să reducă temperatura corespunzător. În plus, sunt și prietenoase cu mediul. Și mai rău decât atât, chiar după ce flăcările vizibile au fost stinse, riscul ca incendiul să reizvopinecă ulterior rămâne semnificativ.
Majoritatea experților sunt de acord că metodele tradiționale de stingere a incendiilor pur și simplu nu mai sunt eficiente în cazul incendiilor de vehicule electrice, iar în unele cazuri, chiar agravează situația. Să luăm, de exemplu, tactica bazată pe apă. Atunci când pompierii pulverizează apă asupra acestor vehicule, aceasta tinde să se scurgă în toate părțile, transportând cu ea substanțele chimice periculoase din baterii. Am văzut acest lucru cu proprii noștri ochi într-un incident din Carmel, unde pompierii locali au avut dificultăți în a stinge un incendiu la un Audi E-tron aflat într-un garaj. Bateriile ion-litiu creează tot felul de probleme în spații închise, cum ar fi garajele sau parcările supraterane. Acest incident a evidențiat cu claritate de ce avem nevoie de instrumente și de instruire diferite, adaptate specific pentru a face față incendiilor la vehicule electrice, în loc să ne bazăm pe metode vechi, care erau eficiente în cazul mașinilor cu benzină.
Analizând situații din lumea reală, se înțelege de ce metodele tradiționale de stingere a incendiilor nu mai sunt suficiente. Ia ca exemplu un Audi electric aflat pe un elevator - lichidarea incendiului a necesitat mult mai mult efort decât în mod obișnuit, iar pompierii au fost nevoiți să recurgă la metode în afara celei standard. Aceste incendii ale vehiculelor electrice sunt pur și simplu cu totul diferite. Totuși, departamentele de pompieri din întreaga țară au început să se adapteze. Acestea folosesc acum echipamente specializate, cum ar fi acele pături pentru vehicule electrice pe care le-am văzut recent, iar primele rapoarte sugerează faptul că acestea funcționează mai bine în oprirea acestor focuri persistente. Adevărul este că abordarea noastră în stingerea incendiilor trebuie să meargă în ritmul în care mașinile se schimbă. Pe măsură ce tot mai multe vehicule ecologice ajung pe drumuri, echipate cu o mulțime de componente tehnologice avansate, metodele vechi vor rămâne în urmă.
Rezistența termică este foarte importantă atunci când alegi o pătură ignifugă pentru mașină, fiind deosebit de importantă atât pentru vehiculele electrice, cât și pentru mașinile tradiționale cu benzină. Pătura potrivită trebuie să reziste la expunerea severă la căldură. Fibra de sticlă funcționează bine în acest caz, deoarece suportă căldura foarte bine și durează mai mult decât multe alte alternative. Atunci când temperaturile sunt suficient de mari pentru a topi componentele metalice, există de fapt teste industriale, cum ar fi ASTM F1989, care verifică eficiența acestor pături în a rezista la căldură intensă. Aceste teste caută în mod obișnuit pături care pot suporta aproximativ 1000 de grade Celsius fără să se degradeze în timp. A alege ceva care trece aceste standarde face diferența în situațiile de urgență, unde acțiunea rapidă salvează vieți și previne daune materiale în cazul diferitelor tipuri de vehicule aflate astăzi pe drumuri.
Dimensiunea contează și în cazul păturilor ignifuge. Dacă vrem să stârpim eficient incendii, pătura trebuie să fie suficient de mare pentru a acoperi întregul vehicul. Măsurile exacte pot varia în funcție de tipul de vehicul la care ne referim, dar, în general, majoritatea recomandă utilizarea unei pături care acoperă aproximativ 95 la sută din suprafața vehiculului. Diagrama este foarte utilă în acest context, deoarece arată exact cum trebuie întinsă pătura peste diferite tipuri de vehicule, ceea ce face o mare diferență atunci când timpul este un factor critic. Organisme de standardizare, cum ar fi cele care stau la baza standardului EN 1869, au stabilit niște reguli destul de clare referitor la dimensiuni, astfel încât producătorii să știe care sunt dimensiunile optime, indiferent dacă este vorba de o mașină mică sau de un camion mare.
Atunci când secundele contează în situații de urgență, greutatea și flexibilitatea unei pături ignifuge fac întreaga diferență. Materialele ușoare înseamnă că pompierii pot scoate pătura și o pot așeza peste flăcări mult mai rapid, fără să piardă timp prețios. Capacitatea de a se îndoi și modela în jurul unor locuri dificile este la fel de importantă. Gândește-te la acoperirea acelor colțuri ascuțite de la mașini - oglinzi care ies în afară, aripi spate care se înalță spre pereți. Acolo este locul în care flexibilitatea bună strălucește cu adevărat. Majoritatea păturilor moderne folosesc materiale precum sticlă fibrilată acoperită cu silicon, pentru că rămâne suficient de ușoară pentru a fi manipulată, dar rezistă totodată în fața căldurii intense. Pompierii au nevoie de ceva ce pot arunca rapid, dar care nu se rupe când este întins peste forme ciudate. Realizarea acestui aspect nu este doar o chestiune de comoditate. Deploarea rapidă salvează literalmente vieți în scenarii reale de stingere a incendiilor.
Păturile ignifuge trebuie să reziste exploziilor și acizilor corozivi, în special în situații periculoase de pe șantier. Aplicațiile din lumea reală aduc adesea provocări neașteptate pentru aceste instrumente de siguranță. Standardele precum ISO 9185 stabilesc de fapt teste specifice pentru a verifica modul în care păturile ignifuge rezistă forțelor de detonație și expunerii la substanțe chimice. Statisticile arată că aproximativ 30% dintre incendierele autovehiculelor implică într-un fel sau altul substanțe periculoase, ceea ce face ca protecția împotriva focului de calitate să fie absolut esențială. Atunci când personalul de urgență ajunge la fața locului în cazul unui vehicul în flăcări, își dorește să aibă încredere că echipamentul le va funcționa așa cum este promis, protejând nu doar ceea ce se află în interiorul mașinii, ci și pe ei înșiși în acele momente critice.
Alegerea unui cearșaf ignifug înseamnă a găsi echilibrul perfect între prețul acestuia și eficiența sa reală în situații de urgență. Desigur, cearșafurile ignifuge mai scumpe sunt, de regulă, realizate din materiale de calitate superioară și au certificările corespunzătoare, însă este totuși recomandat să faceți calculele înainte de a cheltui o sumă mare. Atunci când comparăm variantele disponibile, majoritatea opțiunilor scumpe au cele mai bune evaluări de siguranță sau îndeplinesc standardele stricte ale industriei, ceea ce explică și prețul ridicat. Pentru persoanele care lucrează în ateliere auto, este important de analizat dacă economisirea inițială prin achiziționarea unor cearșafuri ieftine este justificată, având în vedere riscurile potențiale legate de siguranță. Un cearșaf ignifug de calitate astăzi ar putea economisi mii de euro în viitor, în cazul unor probleme legate de materialele inflamabile utilizate în timpul reparațiilor.
Atunci când aleg între păturile ignifuge utilizate o singură dată și cele reutilizabile, majoritatea oamenilor se întreabă ce se întâmplă după izbucnirea unui incendiu. Opțiunile reutilizabile pot părea mai ieftine la prima vedere, însă necesită curățare corespunzătoare și verificare pentru daune înainte ca cineva să încerce să le folosească din nou. Curățarea acestor pături presupune îndepărtarea tuturor tipurilor de resturi lăsate în urma incendiilor, inclusiv materiale topite și reziduuri grase care ar putea slăbi în timp țesătura. Unele materiale rezistă mai bine acestui proces de curățare decât altele. Fibra de sticlă și fibrele pe bază de siliciu tind să reziste mai bine proceselor de decontaminare comparativ cu alte tipuri. Cu toate acestea, mulți profesioniști în siguranță recomandă companiilor să opteze pentru pături ignifuge de unică folosință. Motivul este simplu – nu există riscul unei protecții degradate în momentele critice, când fiecare secundă contează.
Alegerea între păturile ignifuge cu utilizare unică sau multiplă are o importanță majoră atunci când se iau decizii de cumpărare. La prima vedere, păturile pentru utilizare multiplă par a fi alegerea mai ieftină, deoarece pot fi folosite de mai multe ori. Dar atenție, există o capcană. Aceste pături necesită curățare și inspecții regulate, ceea ce însumează costuri de muncă în timp. Unele exemple din practică arată că, deși păturile cu utilizare unică costă mai mult inițial, ele se dovedesc adesea mai avantajoase din punct de vedere financiar în locurile unde incendiiile apar frecvent, deoarece nu necesită întreținere între utilizări. Pentru companiile care evaluează ce opțiune este mai eficientă pe mai mulți ani, calculele indică uneori că păturile cu utilizare unică sunt o alegere mai înțeleaptă din punct de vedere financiar. Acestea elimină cheltuielile periodice pentru întreținere, oferind în același timp o protecție fiabilă de fiecare dată când sunt utilizate.
Rolele de pânză rezistentă la foc sunt realizate cu o atenție deosebită la detalii, astfel încât să funcționeze eficient în păturile ignifuge. Producătorii utilizează metode specifice în timpul fabricației care contribuie la creșterea capacității acestor pânze de a rezista la căldură și la durabilitatea lor pe termen lung. Modul în care fibrele sunt țesute împreună este de fapt foarte important. Atunci când țesătura este mai strânsă, pătura tinde să izoleze mai bine împotriva căldurii și să reziste mai puternic la flăcări. Majoritatea roților de uz comercial au o grosime cuprinsă între aproximativ jumătate de milimetru și până la circa doi milimetri. Grosimea exactă depinde în mare măsură de tipul de aplicație pentru care sunt necesare - în mediile industriale de obicei se cer variante mai groase, în timp ce echipamentul de protecție personală poate fi mai subțire. Aceste caracteristici permit materialului să reziste unor temperaturi extrem de ridicate fără să se degradeze, ceea ce explică de ce pompierii și alte persoane care lucrează în condiții periculoase se bazează atât de mult pe ele. Mulți producători își proiectează produsele astfel încât să îndeplinească sau chiar să depășească cerințele stabilite de organizații precum ASTM și ANSI, datorită practicilor solide de fabricație implicate în crearea unei pânze din fibră de sticlă de calitate.
Fiberglassul utilizat în păturile de sudare este realizat pentru a rezista la temperaturi extreme și flăcări, fiind astfel un element important de siguranță pentru oricine lucrează în medii profesionale. Ce face acest tip specific de fiberglass diferit? Compoziția sa specială îi permite să reziste la temperaturi de aproximativ 1000 de grade Fahrenheit, ceea ce este esențial în locurile unde sudarea are loc frecvent. Majoritatea produselor de calitate dispun astăzi de certificări ISO și ANSI, astfel încât muncitorii știu că folosesc produse care oferă cu adevărat protecție. Pe șantiere din întreaga țară, sudorii se bazează pe aceste pături în fiecare zi. Acestea protejează împotriva scânteilor zburătoare și a zgurii fierbinți, care altfel ar putea declanșa incendii. Standardele din spatele procesului de fabricație nu sunt doar hârtii fără valoare. Atunci când un muncitor se înfășoară într-o astfel de pătură în timpul unui proiect important, se bazează pe zeci de ani de testări și perfecționări care îl țin în siguranță, păstrându-și echipamentul intact.
Păturile ignifuge au adesea o reputație proastă deoarece tind să se deterioreze atunci când sunt expuse la apă sau la un tratament brutal, ceea ce face ca acoperirile protectoare să fie foarte importante. Producătorii aplică de obicei acoperiri din silicon sau poliuretan pentru a se asigura că păturile rămân uscate și durează mai mult în fața uzurii zilnice. Cercetările indică faptul că aceste tratamente pot, de fapt, dubla durata de utilizare a unei pături ignifuge, reducând costurile de înlocuire pe termen lung. Stratul impermeabil împiedică umiditatea să afecteze proprietățile ignifuge ale materialului din sticlă fibrilată. Între timp, acoperirile rezistente la abraziune păstrează integritatea păturii și funcționarea corespunzătoare chiar și după ce aceasta a fost târâtă pe podele aspre sau manipulată de mai multe ori în situații de urgență. Această combinație contribuie la menținerea atât a standardelor de siguranță, cât și a considerentelor bugetare pentru spațiile care se bazează pe aceste instrumente critice de siguranță.
Atunci când intervin situații de urgență, cunoașterea modului corect de utilizare a păturilor ignifuge face toată diferența, motiv pentru care instruirea personalului rămâne un protocol esențial de siguranță. Sesiunele bune de instruire trebuie să includă recomandări din partea unor organizații recunoscute, cum ar fi NFPA, deși multe locuri de muncă urmează doar ceea ce funcționează cel mai bine pentru ele. Instruirea propriu-zisă ar trebui să învețe persoanele cum să ia și să întindă rapid aceste pături peste flăcări, oferind în același timp tuturor ocazia de a exersa în situații reale. Studiile arată că atunci când angajații cunosc ce au de făcut, reduc cu până la jumătate, uneori chiar mai mult, numărul de răni și costurile de reparații în cazul incendiilor de mașini. Un astfel de cunoștințe nu sunt doar valoroase, ci pot salva vieți atunci când fiecare secundă contează.
Modul în care păstrăm păturile ignifuge face o mare diferență în modul lor de funcționare atunci când sunt cel mai necesare. Cel mai bun loc? Un loc uscat unde temperatura este stabilă, nu un loc expus în mod repetat la soare în timp. Nimeni nu își dorește o pătură ignifugă care a stat luni întregi într-un garaj cald. Verificările regulate sunt la fel de importante – căutați marginile degradate sau schimbările de culoare care ar putea indica faptul că produsul și-a depășit durata optimă de utilizare. Unele teste indică faptul că păturile întreținute corespunzător pot fi cu aproximativ 40% mai eficiente în oprirea flăcărilor comparativ cu cele lăsate uitate în depozitare. Urmând această rutină simplă de întreținere, veți avea liniștea sufletească de a ști că, dacă mașina va lua foc într-o zi, pătura își va îndeplini cu adevărat rolul, salvând vieți, în loc să adauge doar mai multă intensitate flăcărilor.
Știri Populare2025-03-25
2025-03-25
2025-03-25
Drepturi de autor © 2025 de către Shandong Rondy Composite Materials Co., Ltd. — Politica de Confidențialitate
EN
